Nascut la data de 15 ianuarie 1850,in Botosani-Ipotesti ,Eminescu
nu e floare rara, desfacuta aproape prin miracol dintr-o samanta adusa
din intamplare pe solul Daciei de suflarea vanturilor apusene: este un
astru tasnit din adancurile cerurilor din Rasarit, ca marturie despre o
civilizatie noua si tanara, dar inradacinata intr-un trecut de veche
cultura si de severa traditie. Ca si
Luceafarului sau, si lumina lui a strabatut, inainte sa ajunga la noi, o cale lunga.Curiozitatea intelectuala facea din Eminescu "omul cel mai silitor, vesnic citind, meditand, scriind".C
ultura de o vastitate covarsitoare, farmecul
limbajului... vin din cunoasterea literaturii nationale, a literaturii
populare, a istoriei nationale, a filozofiei europene, a sanscritei, a
religiei budiste, a literaturii universale. "A se ocupa cu vreuna din
aceste chestii, a cugeta sau a scrie asupra lor era lucrul cel mai potrivit
cu sufletul sau."Portretul sau fizic se incadreaza in tiparele
romantice: este de o frumusete demonica, cu parul negru, "prelung, care
curge in vite pe spate; ochii ii sunt de o adancime tulburatoare, iar
fata copilareasca poarta in acelasi timp amprenta maturitatii". Eminescu, scria Nicolae Iorga in 1909, se
deosebeste de toti scriitorii vremii sale si prin aceea ca opera lui
intreaga n-are nici cea mai slaba masura si supt nici un raport
caracterul local, provincial, ci numai caracterul general romanesc. E
cel dintai scriitor roman care scrie catre toti romanii intr-un grai pe
care romanii de oriunde il pot recunoaste ca al lor. Nascut in coltul de
catre granita al Moldovei de Sus, crescut in Bucovina, apoi scolar
intr-un asezamant ardelean, in sfarsit studiind la Viena intre romanii
din toate partile, care supt indemnul lui pun la cale inaintea
mormantului din Putna a lui Stefan cel Mare cea dintai serbare a
sufletului, a traditiilor, a gloriei romanesti, care sunt ale tuturor
celor de sangele nostru si de limba noastra, infratit apoi cu poporul
prin strabaterea adanca a tainelor cantecului multimilor - Eminescu e
intruparea literara a constiintei romanesti, una si nedespartita.El a stiut ca s-a nascut pentru a fi fericit,
divinitatea l-a inzestrat cu darul creatiei, dar omul e adesea
neputincios in a-si desavarsi menirea. Iar cand isi intelege ratacirile
este mereu prea tarziu.Moare la data de 15 iunie 1889,despre moartea poetului,
G. Călinescu a scris:
„Astfel
se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a
ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în
albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și
câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și
strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de
tăria parfumurilor sale.”
Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci"
Mihai Eminescu,a fost un
poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.Creatiile sale ne stau si ne vor sta marturie peste veacuri!:)))
Eu nu cred nici în Iehova
Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha-Sakya-Muni,
Nici în viaţă, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.
Visuri sunt şi unul ş-altul,
Şi totuna mi-este mie
De-oi trăi în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.
Toate-aceste taine sfinte
- Pentru om frânturi de limbă -
În zadar gândeşti, căci gândul,
Zău, nimic în lume schimbă.
Şi fiindcă în nimica
Eu nu cred – o, daţi-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
Şi faceţi precum vă place.
Nu mă-ntoarceţi nici cu clasici,
Nici cu stil curat şi antic -
Toate-mi sunt deopotrivă,
Eu rămân ce-am fost: romantic.
1876-M.Eminescu
