Suntem noi liberi?Iad sau rai? Liber sau nu? Dumnezeu doar stie sau hotaraste de la bun inceput?Iata macar cateva dintre intrebarile de baza pe care suntem datori sa ni le punem noua insine si unii altora, obligandu-ne reciproc si chiar pe Dumnezeu la un raspuns.
1. Argumente contra libertatii omului:
Raul exista printre noi si in noi. Iar raul acesta nu e numai pacatul pe care prea putin il mai constientizam, ci tot ceea ce este contrar binelui, bunastarii, sanatatii sau fericirii noastre. De la necauzurile de zi cu zi si pana la cataclisme sau razboaie mondiale, totul este un rau caruia nu poti sa te sustragi si pe care nici un om rational nu-l poate nega sau ignora.Omul este complet neputincios! in fata cancerului sau in fata unui tsunami, omul este o "jucarie" supusa unor forte oarbe si de neinteles. Fie se va opune, luptand pana la ultima suflare, fie se va resemna pana la aceeasi ultima suflare.Dumnezeu nu pare sa aiba vreun rol, ci lasa impresia unui zeu surdo-mut, insensibil si cu mult mai neputincios decat insasi creatura Sa.Cine hoaraste si cine impune acest rau? Dumnezeu? Atunci El nu poate fi Bun!Omul nu are libertatea de a alege? Daca Dumnezeu impune raul, atunci omul este predestinat unei vieti dinainte hotarate. incepand cu clipa nasterii si pana la bolile care ne pot ucide, omul este doar o "papusa", o marioneta a lui Dumnezeu?Daca iadul exista, atunci el este "plin" cu cei pe care tot Dumnezeu i-a aruncat acolo? si, la urma urmelor, cum se poate impaca existenta lui Dumnezeu, Iubirea Lui, cu vesnicia iadului? Daca omul nu a fost liber sa aleaga, de ce sa sufere etern o fiinta predestinata la rau?2. Argumente in favoarea libertatii absolute a omului.
Dar, inainte de a purcede la elucidarea acestei teme extrem de profunde, se cuvine sa trasez cadrele absolut necesare intelegerii problemei in cauza.Dumnezeu nu ar mai fi liber daca ar predestina fie si macar o singura fiinta! De ce? Pentru ca un Dumnezeu "legat" de o lege, obligat sa o respecte, supus unei norme, nu ar mai fi nici El liber! Iar un Dumnezeu Care nu e liber, implicit NU poate fi Dumnezeu!Dumnezeu nu poate predestina la rau, El fiind Binele absolut. Asa cum lumina nu are nimic in comun cu intunericul sau albul cu negrul, asa nici Dumnezeu Cel Bun nu are atingere cu raul. Daca ar dori raul sau daca chiar ar predestina vreo fiinta la asa ceva, atunci, implicit, ar fi si El rau. insa raul este imperfect! Nimeni nu va putea ajunge vreodata la o desavarsire a raului. (nu in zadar se spune, de exemplu, ca nu exista o crima perfecta!) Iar un Dumnezeu Care ar avea ceva comun cu imperfectiunea raului, ar fi si El imperfect. Ceea ce este, iarasi, imposibil! Un Dumnezeu imperfect este un nonsens, caci nu ar fi vesnic, absolut si, din nou, nu ar fi liber.Dumnezeu nu poate predestina in nici un fel, nici la rau, dar nici la bine. Motivul este cel expus mai sus: a predestina este o lege, iar Dumnezeu nu poate fi supus nici unei legi.Asadar, daca Dumnezeu este liber, insasi Libertatea, nu poate fi sclavul nici unei norme, legi sau vreunui fapt de neclintit. Libertatea si anularea libertatii nu pot avea nimic in comun!In aceeasi ordine de idei, Dumnezeu creaza fiinte libere. S-ar nega pe Sine insusi daca ar crea sau doar ar putea sa creeze altceva. Iar un Dumnezeu Care ar zidi fiinte opuse Lui, ar fi un Dumnezeu dintru inceput rau si incapabil de bine. insa raul nu poate crea, ci numai sa distruga. De ce? Pentru ca nici raul nu se poate contrazice pe sine insusi, asa incat sa faca atat binele, cat si raul.
Ideea unui Dumnezeu Care predestineaza la rau este incompatibila cu Jertfa lui Iisus Hristos! Atat timp cat Hristos a murit nu pentru a impaca un Dumnezeu al maniei si al razbunarii, Care a fost ofensat de pacatul lui Adam si al Evei, ci a murit pentru a omori moartea care rupsese pe om de Dumnezeu si il tinea sub crunta stapanire a nonsensului si a desfiintarii. Asadar, Iisus Hristos nu a murit doar pentru unii oameni, ci pentru toti. El S-a facut Om in sensul ca a luat firea umana a tuturor oamenilor, a rastignit-o pe Cruce, a coborat-o in iad, a "aruncat-o" pana in adancurile mortii, pana la limita desfiintarii ei, abia apoi refacand "drumul" acesta ontologic in sens invers.Adica in acele adancuri ale iadului si ale mortii a coborat si firea sa divina, dumnezeirea Sa, numai asa reusind sa omoare moartea, sa-i opreasca si sa-i anuleze efectele asupra omului si, la inviere, sa ridice la "suprafata", la viata, un alt OM, omul cel nou. Asadar, a sustine predestinarea inseamna a nega toata taina Jertfei lui Hristos. A sustine predestinarea presupune, totodata, a nega realitatea Persoanei lui Hristos, Jertfa si rostul invierii Lui. Ce rost are o Jerfa facuta doar pentru unii dintre noi sau doar pentru cei alesi? Cine este Hristos pentru cei predestinati la iad? Ce este Crucea pentru cei care nu pot nicidecum sa aiba parte de puterea ei? Predestinarea, ideea in sine, nu este altceva decat anularea absoluta si iereversibila a crestinismului!
