Eliberari...!

Eliberez toate fricile din mine: frica de viitor, frica de sărăcie, frica de critică, frica de boală, frica de moarte, frica de pierderea fiinţei iubite, frica de înălţime, frica de întuneric, frica de fenomenele naturii: de ploaie, fulger, trăznet, tunet, frica de apă, frica de înec, frica de semenii noştri, de oamenii, de public, de aglomeraţie, frica de a fi prădat, furat, frica de agresiune, frica de animale, frica de organele de control, frica de autorităţi, frica de singurătate, frica de bătrâneţe, frica de examene, frica să nu pot duce la îndeplinire sarcinile pe care le am în această viaţă, frica de adversari, frica de duşmani, frica că nu mă ridic la pretenţiile partenerului meu din toate punctele de vedere, frica că nu sunt, nu fac şi nu am ceea ce ar trebui, frica de zădărnicie, frica de energiile malefice, frica de superstiţii, frica de blesteme şi vrăji, frica de morţi, frica de spirite, frica de cimitire, frica de a avea iniţiative, frica de nou, frica de singurătate, de neputinţă şi sărăcie la bătrâneţe, frica de examene ale vieţii, frica de întâlniri, frica că nu sunt suficient de bun, suficient de înalt, frica de a-mi satisface partenerul din toate punctele de vedere, frica de pierdere, frica de soţ sau soţie, frica de puşcărie, frica că nu fac faţă concurenţei, frica de cutremure, inundaţii, grindină, secetă, vânturi puternice, furtuni, tornade, frica de calculator şi de toate aparatele electrice.Sunt aici si acum un om liber,sanatosa,puternica,am valoare,pot mai mult,sunt frumosa,sunt inteleigenta si primesc viata asa cum este.Multumesc pentru tot ceea ce am!

Si totusi....!

De cateva zile mă îngrop în lucruri mărunte.Eu, o ignorantă, am început să mă preocup de ordine. Vreau să fac totul corect, aşa cum trebuie, atunci când trebuie. Nu înţeleg motivaţia acestei hotărâri. Nu am nici un scop. Dar aşa mi se pare normal să mă port. Nu mai discutăm despre ce a fost, nici despre ce va fi. Nu mai discutăm deloc. M-am apucat de facut curăţenie, dar mi se pare  inutil. Am început cu păianjenii , dar până am ajuns în bucătărie pânzele s-au ţesut încă o dată. Şi totuşi, munca asta măruntă îmi dă senzaţia că am o ocupaţie. Mă face să nu mă simt în plus. Inutilitatea ei anuleaza inutilitatea mea. Creez iluzia unei necesităţi. Suntem doi străini încercând să uite că au depăşit limitele unei indiferenţe relaxate,mascată de respect. Se nasc prăpăstii, se adâncesc distanţe. Nici un gest de apropiere nu este permis. Nici măcar dorit. Prelungim o situaţie încheiată, păstrând aparenţa unei normalităţi.
…as vrea sa-mi urlu durerea in scorbura unui copac. Sa-mi soptesc acolo tristetile si dezamagirile. Sa acopar totul cu pamant si iarba. Sa trec mai departe, sa uit…Sa fiu eu, cea care stie sa cantareasca totul drept si sa viseze cu picioarele pe pamant. Nici sa zbor nu mai stiu. Mi-e sufletul greu. Nu-l mai pot ridica spre cer. Mi-e dor de aripi pufoase. Mi-e dor sa cred in oameni cu idealuri care isi tin promisiunile nerostite pana la capat. Stiu ca inca exista. I-am intalnit candva. Dar nu mai puteam crede in lucrurile frumoase pe care le povesteau ei. Imi dau seama ca si pe atunci aveam sufletul ciuntit si stramb, dar nu stiam asta. Aveam, insa, aripile sa-mi dea inaltime si drum drept. Verticalitate…
Acum car un suflet impietrit si-l duc spre casa unui om mort. E uimitor cum mintea se adapteaza, se pliaza dupa asperitatile vietii. Isi inchide calea spre principii si orgolii. Accepta inacceptabilul doar ca sa poata trai. Sa poata merge mai departe spre ceea ce era candva?! Despre Liviu?!Nu l-am iertat. Nici nu poti ierta asa ceva. Nici nu ai ce sa ierti. In fond, nu ma priveste, e alegerea si durerea lui. Si totusi, dincolo de toate ramane dezamagirea si increderea pierduta. Increderea oarba. In el si in cea care ii sta alaturi. Esecul lui poate fi al oricui. Greseala iremediabila, infinit repetabila. Spune-mi ca nu-i asa!Ratacesc de ore prin parc. Am intarziat, dar nu-mi pasa. E lung drumul inapoi atunci cand nu vrei sa ajungi. Si e primavara asta calda. Nu stiu cand a venit. Parca dintr-o data ne-a cotropit sufletele. Copaci cu trunchi negru si muguri abia ce se deschid. Miroase a viata inchisa in frunze cerate. S-au desprins asa, frematand, pulsand… seva le-a ramas intacta in nervuri si se evapora usor in atmosfera stravezie. Ma plimb incet, imi tarai pasii prin mormanele de frunze imprastiate din toamna trecuta. Din copaci curg usor randuri, randuri de enigme aurii. Am cautat peste tot ceva care sa semene cu mangaierea aripilor mele din trecut. N-am gasit nici in atingerea rece a frunzelor obosite de vant si de soare, nici in parfumul lor amarui. Pentru o clipa m-a pacalit un tradafir catifelat care si-a lasat petalele aromate in mainile mele. Dar lipsea viata, vraja s-a stins.....!

Plec si eu. Ma desprind cu greu de locul acesta magic, in care am invatat ca lumea e frumoasa pentru ca ne-am amestecat sufletul cu ea. Si privesc pasii pierduti pe strazi ale unor oameni grabiti si necunoscuti…si stiu ca ei calca in picioare atomi desprinsi din sufletul meu…si acum nu e nimic care sa ma poata face mai fericita….! Poate peste ani ,cine stie cind.....,Vladut sa-mi aline aceste doruri ravasite acum de comportarea parintilor lui.....,o comportare de oameni obsedati  de neimplinirile lor din copilarie, pe care nu au inteles-o la momentul acela.E problema lor....,eu nu pot sa mai amin verdictul!

SECRETUL SUCCESULUI!

A fost odată un băiat care îşi dorea să găsească secretul succesului. Într-o zi l-a căutat pe un înţelept care locuia sus în munţi. S-a dus în coliba lui şi l-a întrebat:“Înţeleptule, poţi să-mi spui care este secretul reuşitei în viaţă?” Înţeleptul a tăcut pentru o vreme. Apoi l-a condus pe tânărul nostru la un râu din apropiere. Au înaintat prin apă până când capul tânărului a fost în totalitate acoperit de apă. Băiatul se lupta să îşi ţină capul deasupra apei. Spre surprinderea lui, bătrânul nu încerca să îl ajute. Dimpotrivă, îi ţinea capul sub apa. După câteva momente, bătrânul l-a scos din apa şi au plecat înapoi spre colibă. Odată ajunşi acolo, înţeleptul l-a întrebat ce îşi dorea cel mai mult în timp ce se afla sub apă.Tânărul i-a răspuns răstit: “Bineînţeles că imi doream să respir, bătrân nebun!”Înţeleptul i-a replicat îndată: “Fiule, dacă îţi doreşti succesul pe atâta cât îţi doreai să respiri, atunci ai aflat care este adevăratul secret al succesului.” Morala:Succesul este o chestiune de alegere. Dacă ai suficiente motive, nu este nimic să nu poţi face.Odată ce ai găsit motivul pentru a face ceva, vei găsi cu siguranţă şi modul de a face. O dorinţă oarecare nu va face minuni. Dorinţa arzătoare, transformată în obsesie, generează energia care te face să atingi orice scop îţi vei propune.

Fiecare zi!

Fiecare zi conteaza from Ozibuna.net on Vimeo.

Am drumul meu!

Am drumul meu...! Atunci cind voi intelege, ca a ma iubi pe mine,iubesc viata si pe cei din jurul meu!

A venit si Primavara!

Este 1 Martie. A venit Mărţişorul şi, odată cu el, a venit şi Primăvara! Chiar dacă pe afară mai zăbovesc petice de zăpadă, parcă amintindu-ne de iarna cea grozavă care a fost, în aer se simte cu putere parfum de primăvară. Deja am auzit ciripitul vesel al unor păsărele… Mugurii copacilor au primit şi ei semnalul trezirii la viaţă…  Razele soarelui sunt calde şi mângâietoare…. În curând vom admira şi culege primele floricele. Este atâta bucurie de fiecare dată când primăvara vine iar în suflete şi în lume!

    În ziua de Mărţişor, vă doresc din suflet să aveţi o Primăvară minunată! Să fiţi cu toţi sănătoşi şi să aveţi în suflet numai bucurii! Lăsaţi ca primăvara să vă inunde sufletul cu tot ce este mai bun şi mai frumos!