canta Maria Gheorghiu
,,...A-nceput să ningă,poate fără rost,
Pe iubirea stinsă fără nici un vânt,
Totuşi este iarnă şi un adăpost
Nu găsim în inimi,nici chiar în cuvânt.
Ninge peste zarea plină de tristeţi,
Ninge peste mâna ce-o întind spre cer,
Albe felinare stinse în nămeţi
Se zăresc când vise şi speranţe pier.
Te visez departe,mă visezi în iarnă,
Te cuprind cu viaţa,mă urăşti tăcut,
Nu te mai preface,totul se răstoarnă
Şi se prăbuşeşte ultimul sărut.
Sufletu-i zăpadă,inima-i pustie,
Se ivesc pe ceruri doar singurătăţi,
Mă declar învinsă şi-ţi trimit solie,
Fulgul de zăpadă rătăcit la porţi...
Inima-i un clopot,ochii plâng în noapte,
Totul se izbeşte de prea-nalţii munţi,
De miros de cetini şi de mere coapte,
Dincolo de ape,dincolo de punţi...
Totul se transformă în zăpadă deasă,
Lumânări albastre se zăresc în văi,
Tu ai fost probabil ultima ninsoare,
Şi-a căzut zăpada peste ochii tăi..."
Felicia Feldiorean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu