Urmeaza-i chemarea, asculta-i soapta delicata si mângâierea fina,iar pasii –ti vor fi purtati spre poarta misteriosa a ..VIETII!Tanjeste, indrazneste si ..inseteaza pelerinule!Aduna cu grija fiecare secunda din timpul ..nepretuit al ...DRUMULUI tau!Cauta, coboara..., dar mai ales urca..,propune-ti numai teluri mari,atunci TIMPUL....ti se va asterne cuminte la picioare,iar lumina dinlauntrul tau ..il va imbratisa pe fiecare!

marți, 21 februarie 2012

Scapa de regrete!




Regretele umbresc mai mult decat crezi sansa la fericire
Regretele sunt legate de actiuni in care consideram ca am gresit sau de lipsa unor actiuni in momente oportune, ambele variante legandu-ne de trecut si de situatii irepetabile, ceea ce nu ne poate face un serviciu. Daca invatam sa contracaram aceste regrete, vom vedea cum viata ni se va insenina si vom regasi lucrurile pe care nu le credeam posibile sau le consideram pierdute.
Marc Muchnick ne arata ca totul depinde de perspectiva din care privim lucrurile si ne invita sa facem primii pasi catre o stare de bine:
- Nimeni nu vrea sa priveasca inapoi si sa aiba regrete.
- Nu mai face ce nu functioneaza, astfel incat sa poti incepe sa faci ceea ce funtioneaza.
- Impacat-te cu tine si elibereaza-te de trecut!
- Transforma o situatie adversa intr-o oportunitate si fa fata provocarilor.
- Nu lua nimic drept garantat si de la sine inteles.
- Intampina fiecare zi cu bucurie.
- Pastreaza legatura cu ceilalti.
- Fa astfel incat fiecare zi sa conteze si sa te bucuri de cat mai multe lucruri pe care viata ti le ofera.
- Fii autentic
- Transforma-ti visul in realitate.
- Asculta-ti inima.
- Spune-ti punctul de vedere.
- Urmareste-ti fericirea.

Regretele… aud mereu in jurul meu zicandu-se vorba aceea care spune ca e mai bine sa iti para rau pentru ceva ce ai facut decat sa iti para rau pentru ceva ce n-ai facut. Dar regretele, indiferent pentru ce sunt, tot regrete raman. Ne intristeaza si ne amarasc viata in aceeasi masura.
Regretele care vin dupa noi, alergand din trecut, incercand sa ne acapareze existenta… sunt convinsa ca avem cu totii propriile regrete, ca, daca am avea sansa reintoarcerii intr-un anumit punct din viata noastra, am alege, cu siguranta, sa facem intr-un mod diferit un lucru sau altul. Poate am alege un drum tocmai opus celui pe care am mers o vreme, poate am alege doar ca o carare putin laturalnica. Dar stiu, simt, sunt chiar cu adevarat convinsa ca exista lucruri, indiferent cat de mici, pe care le-am vrea altfel. Mici regrete sunt inevitabile chiar si atunci cand suntem convinsi ca drumul pe care pasim e cel mai potrivit pentru noi. Marile regrete, cele cumplit de dureroase, sunt cele care vin atunci cand ne dam seama ca ani de zile sau poate chiar o viata intreaga ne-am abatut de la drumul pe care ne-am fi dorit, de fapt, la inceput, sa pornim. Si n-am facut decat sa ratacim pe diferite cai laturalnice, sa batatorim fiecare noua carare descoperita, in speranta ca vom regasi, intr-o buna zi, drumul cel bun. Si-am cazut, iar si iar, uneori doar zgariindu-ne putin, alteori ranindu-ne grav sufletul, dar ne-am ridicat si-am pornit-o iar la drum. Iar, si iar.
Si mai sunt regretele prezentului. Descoperi intr-o zi un drum nou si pornesti cu sufletul inundat de mirare, la inceput facand pasi timizi, mai apoi alergand cu toata fiinta ta pe acel drum, pentru ca-ti dai seama ca e calea spre viata, spre o viata pe care doar ti-o imaginai si nici macar nu sperai s-o intalnesti. Si intr-o zi, cand zborul tau ajunge pe culmi nebanuite, cand sufletul iti pluteste hranindu-se din minunate clipe de viata drumul tau se infunda brusc. Fara o pregatire prealabila, fara un avertisment. Se termina, se opreste. Si cazi de sus, de sus de tot. Si, de-acolo, de jos, de la pamant, de unde nu mai reusesti nicicum sa te ridici nu-ti ramane decat sa te intrebi de ce a trebuit sa descoperi acel drum daca n-aveai sa fii lasat sa mergi pe el pana la capat, daca trebuia sa se termine? Si astepti, sperand ca o minune te va repune acolo sus, unde sufletu-ti vibra de viata si caderea aceea neasteptata va fi fost doar un vis, un vis urat. Si sperantele-ti sunt hranite, din cand in cand, cu picuri slabi de lumina, cu faramituri de viata, care nu te lasa sa te pierzi de tot dar nici nu te-ajuta sa mergi mai departe. Te tin, pur si simplu, inlantuita intr-o latenta stare de tristete, intr-o asteptare crunta, tacuta si neasfarsita… intr-un regret al prezentului.Am ajuns la concluzia ca nimic nu merita regretat.Am inteles ca asa a fost sa fie,poate daca as avea  posibilitatea sa o iau din nou de la capat,as proceda la fel,singura cale de urmat ar fi sa ma iubesc mai mult!Asa voi impaca si trecutul si prezentul:))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu